Mi-ai spus demult ca ma iubesti, ca iti doresti sa ne petrecem toata viata impreuna. Si eu iti spuneam si iti impartasam gandurile, simtirile, trairile. Visam impreuna, ne faceam planuri, ne programam timpul….ne simteam bine, eram unul pentru celalalt. Traiam cu emotie clipa revederii, petreceam ore la telefon, incercand sa ma asigur ca esti mai aproape. Ma pregateam pentru intalnire, uitandu-ma in oglinda indelung, astfel incat sa ma simt perfect in pielea mea, in fata ta. Vroiam sa iti arat tot ce am mai frumos, mai bun, mai atragator, tot ce am mai gingas si mai curat in mine. Cand ne revedeam imi doream ca acele clipe sa ramana eterne, imi doream ca timpul sa se opreasca in loc, pentru noi, pentru a pastra ceea ce simt. Adormeam cu gandul la tine. Imi doream sa te simt alaturi, imi doream ca timpul sa treaca, sa te revad, sa te privesc, sa te aud, sa te simt.

Mirosul dragostei incepea sa cuprinda viata mea. Era ceva neobisnuit, atat de delicat si atat de fragil, acest sentiment. Precum un balon de sapun. Atat de delicat…ma simteam si traiam clipe pe care nu pot sa le uit….mi-au ramas acolo…privirea ta atunci cand ma priveai, atata caldura, dorinta, atata fericire iti citeam pe chip atunci cand ne intalneam….

Am trait momente frumoase, nu le voi uita niciodata…

…Ceea ce nu inteleg este unde s-au dus toate acestea, cum de a reusit timpul sa anestezieze trairile noastre….cum a reusit el sa treaca peste noi, sa ne transforme dragostea noastra, intr-o relatie sterila…intr-o relatie in care parem pierduti printre griji, neajunsuri, vise neimplinite, pierduti in asteptarea ca celalalt sa ne ofere dragostea care nu mai vine. Ti-aduci aminte, la inceput dormeam imbratisati, acum ne trezim unul in spatele celuilalt…Cum de ne intelegeam candva, fara a fi nevoie sa ne spunem prea multe? In ce parte intunecata s-a ascuns acel limbaj pe care il foloseam atunci?….

Incerc sa regasesc simtirile mele, emotiile mele, cautand sa inteleg ca tu esti inca aici, in mintea mea, in viata mea.

Poate gresesc, cerandu-ti fara sa ma asigur ca stii ce iti cer, poate gresesc, cand iti ofer ceea ce tu nu ai nevoie, poate iti dau ceva ce nu iti face bine, poate primesc de la tine ceea ce nici tu nu vrei sa-mi dai, grijile tale, ranile tale, gandurile tale, neputintele tale….si atunci incarcat fiind de prea multe…nu mai stiu care-s ale mele, care-s ale tale….Si in aceasta increngatura, de eu si de tu, EU:

Invat sa te pretuiesc, aratandu-ti ca te pretuiesc.

Invat sa iti arat ce simt, aratandu-ti ca ascult ceea ce tu simti.

Invat sa iti vorbesc despre mine, primind de la tine cand imi vorbesti despre tine.

Invat sa aud nevoile tale si sa raspund, asigurandu-ma ca ma fac auzit.

Invat sa ma daruiesc pe mine, acceptand darul care esti tu pentru mine.