Ne facem timp sa facem bucurii celorlati, ne facem timp sa acordam timp celorlalti, ne facem timp sa ii ingrijim pe cei din jurul nostru.
Ne dedicam copiilor, persoanei iubite, parintilor, prietenilor. Ne gasim timp sa ne jucam cu copiii, sa facem timp sa gatim, sa cumparam cadouri, sa vorbim la telefon, sa implinim nevoile si dorintele celorlalti. Din bucuria lor ne facem bucuria noastra.
Ne facem timp si sa ne certam, ne facem timp sa ne enervam, ne facem timp sa-i judecam pe ceilalti, sa fim deranjati de ce “nu face cel de langa mine”. Ne facem timp sa fim nemultumiti din cauza celorlalti.
In aceasta lume in care totul se schimba rapid, in aceasta lume in care timpul pentru noi pare sa nu mai existe, ne mai gasim timp sa vorbim cu noi insine? Noaptea inainte de a adormi, cand ramanem singuri, cu gandurile noastre, cu visele noastre, cu dorintele noastre ne gandim putin: ce am facut pentru noi in ziua care a trecut?
Cate minute mi-am acordat mie astazi?
Cat de important sunt pentru mine?
Nu mai am timp pentru mine sau nu mai gasesc timp pentru mine?
Agenda este plina de timp pentru ceilalti, dar pentru mine?
Nu trebuie sa facem lucruri marete, doar sa facem lucruri care ne plac noua, lucruri care ne relaxeaza, ceva care sa ne bucure sufletul.
Pentru ca acordand putin timp persoanei noastre, vom fi parinti mai buni, parteneri mai calzi, vom fi mai relaxati, iar viata noastra mai frumoasa.
Sa ne facem timp sa ne facem bucurii si noua, sa ne facem timp sa ne acordam timp si noua, sa ne facem timp sa ne ingrijim si pe noi.