Cum se face ca ne este greu sa “iesim” dintr-o relatie care simtim ca ne face rau, dintr-o relatie in care “ne simtim devalorizat”? Ce ne determina sa ne mentinem intr-o relatie in care nu ne simtim apreciat?

….Convingerile noastre despre propria persoana?

Exceptand factorii externi, sa poposim asupra valentelor emotionale care ne mentin in astfel de relatii.

Incep prin a intreba: “Cu cine seamana aceasta persoana?”, “Cine m-a facut sa ma simt la fel in trecutul meu?”, “De cine imi aduce aminte?”

Cu ce fire invizibile ma “leaga” aceasta fiinta pe care o mentin in prezentul meu si care imi provoaca atata suferinta? De ce accept sa ma simt jignit, umilit, negat, desconsiderat?

Greutatea de a ma desprinde, dependenta pe care o simt ma leaga intr-un anumit fel de ceea ce inseamna trecutul meu, amintirile mele, credintele mele despre propria persoana?

“Celalalt” se poarta cu mine asa cum s-a purtat si altcineva?

Ma face sa ma simt asa cum m-am simtit candva?

Ma simt cum m-am simtit atunci…rani ascunse bine, pe care le exprimam asa cum putem, pe care le aducem la suprafata si care ne ingreuneaza prezentul.

De-a lungul vietii si mai ales in mica copilarie am primit mesaje pe care parintii sau persoanele semnificative ni le-au transmis si s-au inscris in noi ca veritabile atribute pe care le purtam  in noi si pe care le lasam sa ne defineasca.

Atunci cand cineva important pentru noi ne agreseaza fizic, verbal, psihic, cand ne invalideaza si nu avem puterea de a reactiona, aceste acte nasc in noi credinte si sentimente care ne umbresc respectul si imaginea de sine.

Gandul ca nu fac fata, gandul ca nu ma descurc cu singuratatea mea, gandul ca sunt o persoana slaba, gandul ca nu sunt bun, ca nu valorez mare lucru…Aceste “mesaje” pe care le-am inscris in noi, poarta cu ele sentimente de desconsiderare, de devalorizare, de negare, de frica de abandon, de frica de a fi respins, de frica de a nu face “fata “.

Aceste sentimente ne intretin in relatie, convingerile noastre despre propria persoana, gandurile noastre despre ceea ce credem ca suntem si tot incercam sa ascundem de ceilalti dar mai ales de noi…

Ne mentinem in acceasi ipostaza din trecut pentru ca ne-am asumat ceea ce altii au spus despre noi.

Aducem in relatia din prezent ipostaza de copil, frica de a reactiona, crezand ca asa ne protejam cumva?

Alegem sa mergem mai departe cu credintele pe care le avem despre noi, acceptand ceea ce vine din exterior pentru a intari propriile credinte. Uitam ca respectul de sine nu vine de la ceilalti ci de la ceea ce acceptam noi sa primim de la ceilalti.

Avem in noi resurse care ne ajuta si ne sustin sa ne armonizam. Sa incercam sa descoperim aceste resurse, sa incercam sa ne castigam respectul nostru, respectul in fata propriei persoane pornind de  la deciziile si alegerile pe care le facem in viata.