Nu putine persoane se intreaba daca exista diferente intre a te simti trist si a avea depresie.

Tristetea este o emotie asa cum sunt de exemplu, bucuria, furia, frica. Ea poate fi o emotie adaptativa pentru ca fiind tristi ne putem da seama ca vedem lucruri, aspecte sau traim evenimente care nu ne plac, pe care dorim sa le schimbam.

De obicei, tristetea implica ideea de pierdere (a unui obiect investit emotional, a unei fiinte dragi, a locului de munca). Cand o persoana se simte trista ea va tinde sa perceapa negativ unele evenimente din viata sa, insa acea persoana isi va indeplini aceleasi roluri (de parinte, sot, sotie, angajat). Tristetea este limitata in timp si are ca efect estomparea energiei si a controlului, pentru ca avem tendinta de a ne concentra atentia asupra acelei pierderi si asupra acelei stari. Totusi la un moment dat, ne gasim resursele interioare si ne adaptam. Incercam sa gasim sensul, pentru ca apoi sa putem merge inainte.

Spre deosebire de tristete care este o emotie, depresia este o tulburare afectiva in care persoana care o traieste resimte o tristete profunda ce se deruleaza pe perioade indelungate. Sunt mai multe forme de depresie.

Sunt mai multe forme de depresie, dar dintre tipurile de depresie, depresia majora este considerata ca fiind forma cea mai severa. Pentru a fi diagnosticata aceasta forma de depresie sunt identificate 5 sau mai multe simptome prezente timp de cel putin 2 saptamani.

– dipozitie depresiva (tristete accentuata, “fara chef”), in cea mai mare parte a zilei, aproape in fiecare zi;

– pierderea interesului sau a placerii pentru toate sau aproape toate activitatile, aproape in fiecare zi (interesul este pierdut chiar si fata de propria persoana – aspect neingrijit);

– pierdere semnificativa in greutate (mancare pare fara gust), fara a tine dieta, sau luare in greutate (nevoia de a manca dulciuri, compulsiv);

– insomnie sau hipersomnie, somn dificil;

– agitatie sau lentoare psihomotorie aproape in fiecare zi;

– oboseala sau lipsa de energie aproape in fiecare zi (mancatul, imbracatul presupun eforturi suplimentare);

– sentimente de inutilitate, de culpabilitate si autodevalorizare aproape in fiecare zi;

– diminuarea capacitatii de a gandi, de a se concentra ori indecizie aproape in fiecare zi;

– ganduri recurente de moarte (nu doar teama de moarte), ideatie suicidara recurenta fara un plan anume ori tentativa de suicid sau un plan anume pentru comiterea suicidului.

Care sunt cauzele depresiei?

Exista mai multe factori posibili ai depresiei, cum ar fi factori genetici, derelgari la nivelul neurotransmitatorilor, un partener critic, evenimente de viata stresante, pierderea unui parinte, un esec, pierderea unei persoane dragi, probleme de sanatate, stresul de la locul de munca.

Cauze psihologice ale depresiei

Toti avem emotii si aceste emotii sunt generate de ceea ce gandim, de modul in care ne percepem pe noi sau de modul in care interpretam o anumita situatie. De-a lungul copilariei s-au format anumite convingeri, scheme cognitive prin care evaluam informatiile venite din lumea inconjuratoare. Unele convingeri se activeaza in urma unor evenimente stresante si sunt alimentate de ganduri negative. Toti avem ganduri negative, dar in depresie, gandurile negative automate sunt mai numeroase si mai intense si tind sa “domine” gandirea rationala.

O persoana care sufera de depresie ar putea avea ganduri de genul: “Nu sunt bun de nimic, nu merit sa fiu iubit, ceea ce se intampla este ingrozitor, nu are cum sa mi se intample mie ceva bun, sigur o sa esuez, sunt un ratat. Nu o sa fac niciodata, nimic in viata.”

Ce e de facut in cazul depresiei?

Putem apela la psihoterapie. Psihoterapia este eficienta in depresie pentru ca ne invata sa gandim rational si putem preveni recaderile, care sunt frecvente in depresie.

Psihoterapia are un avantaj important fata de medicamente, pentru ca medicamentele nu pot schimba gandurile ce stau in “spatele” depresiei. In cazul in care modul nostru de a functiona este afectat, atunci este nevoie si de un tratament prescris de catre un medic psihiatru, pentru diminuarea simptomelor si pentru reluarea parametrilor optimi de functionare.

Prin terapie cognitiv-comportamentala, putem invata deprinderi cu care sa ne modificam convingerile si gandurile negative care, impreuna cu alti factori contribuie la instalarea depresiei. Prin metode si tehnici specifice, psihoterapia cognitiv-comportamentala ne ajuta sa gasim modalitati de a face fata evenimentelor stresante din viata noastra.